Paradisul Celuilalt/ Paradise for the Other

 Dorel G+G

 Preda Ailincăi

Istvan Feleki

 Lehel Makara

 
 Voicu Bojan

Crina Prida

Cipriani

7 fotografi, o temă - partea 1 - Paradis pentru celălalt

Scara la cer

Un fir de paianjen
Atârna de tavan.
Exact deasupra patului meu.

În fiecare zi observ
Cum se lasa tot mai jos.
Mi se trimite si
Scara la cer - zic,

Mi se arunca de sus.

Desi am slabit îngrozitor de mult
Sunt doar fantoma celui ce am fost
Ma gândesc ca trupul meu
Este totusi prea greu
Pentru scara asta delicata.

- Suflete, ia-o tu înainte.
Pâs! Pâs!
(Marin Sorescu)

R.I.P. Alice...

Povestile Zidurilor - Povesti Urbane





In zona culturii postmoderne zidul servește ca simbol deopotrivă al limitării prin cenzură sau ingerință politică - “zidul Berlinului” sau zidul tulburător din albumul omonim al trupei  Pink Floyd, dar și al integrării umane nediferențiate globale, pînă la pierderea identității - “zidul” rețelei de socializare Facebook.

Memoria zidurilor unui oraș, a clădirilor care au supraviețuit unor generații se constituie în pretexte pentru meditație si interpretare vizuală. Oriunde ne-am afla, fiecare zid, fie el istoric și important sau dimpotrivă,  acoperit de banalitate, ne poate dezvălui fragmente din tainele orașului; umbrele și memoria întîmplărilor trecute lasă semne stranii pe suprafața zidurilor, învăluind orașul într-o rețea de “amprente” încifrate ca un palimpsest urban.

Între susținere și încarcerare, de la prejudecată la (auto)cenzură, în esență zidul funcționează ca limită între înăuntru și înafară, între vizibil și impenetrabil - livrînd imaginației ocazia de a interpreta aceste semne și a descifra limbajele încriptate în structura sa reală sau metaforică.

Propunerea colectivului de artisti implicati in acest proiect este de a re-desena ‘harta’ emotionala a orasului, recurgind la mijloace mai mult sau mai putin conventionale de dialog vizual, si oferind, in ultimă instanță -  o meta-narațiune susținută de propriile anxietăți, parabole și interacțiuni cu spațiul urban.

Vernisaj - 8 aprilie 2011, orele 20, L'Atelier Cafe


Un proiect coordonat de Andor Komives si Crina Prida



evening solace

The human heart has hidden treasures,
In secret kept, in silence sealed;­
The thoughts, the hopes, the dreams, the pleasures,
Whose charms were broken if revealed.
And days may pass in gay confusion,
And nights in rosy riot fly,
While, lost in Fame's or Wealth's illusion,
The memory of the Past may die.


But, there are hours of lonely musing,
Such as in evening silence come,
When, soft as birds their pinions closing,
The heart's best feelings gather home.
Then in our souls there seems to languish
A tender grief that is not woe;
And thoughts that once wrung groans of anguish,
Now cause but some mild tears to flow.


And feelings, once as strong as passions,
Float softly back­a faded dream;
Our own sharp griefs and wild sensations,
The tale of others' sufferings seem.
Oh ! when the heart is freshly bleeding,
How longs it for that time to be,
When, through the mist of years receding,
Its woes but live in reverie !


And it can dwell on moonlight glimmer,
On evening shade and loneliness;
And, while the sky grows dim and dimmer,
Feel no untold and strange distress­
Only a deeper impulse given
By lonely hour and darkened room,
To solemn thoughts that soar to heaven,
Seeking a life and world to come 
(Charlotte Bronte) 

a portrait by Lehel Makara