very proud to have been part of this project alongside Szabo Tamas, Dorel Găină and Tothpal Tomi.
a little video from the opening night - enjoy!
Showing posts with label expoziție. Show all posts
Showing posts with label expoziție. Show all posts
Formidable/Vreau să fiu un personaj
"Proiectul inter-medial "FORMIDABLE" al Crinei Prida, fotograf și artist vizual de intensă ardere creativă, avînd ca generic secundar "zicerea" hotărîtă: 'Vreau sa fiu un personaj", rezumă o intervenție artistică vizuală aflată la limita dintre acționism și fotografie, în care personajele actante sunt cele treizeci și una de eleve ale unei clase de la Colegiul Național Pedagogic clujean "Gheorghe Lazăr".
Fetele, împreună cu diriginta lor, profesor Tereza Deji, au ales să semnaleze magia adolescenței pîrguite, înspre vizual, sub semnul declinărilor de existare ca interval dintre respirația existențială cotidiană, angajată in creuzetul realului sever, și celebrarea imaginarului care alimentează setea de zbor, iscată din scenariile proiective ale excelenței identitare adăstate în triada creativului, profesionalismului și exersării întru frumos a condiției umane, angajînd în cele din urmă unirea iubirii de nesfîrșit cu cea a alintului de hălăduire la braț cu lăuntricul.
Proiectul Formidable/Vreau să fiu un personaj s-a desfășurat sub semn acționist ca un eveniment amplu, delimitat în secvențe succesive, începînd cu asumarea reprezentării fiecărei adolescente în ambientul spatiului școlar ca și chip și închipuire de ucenică întru învățare, și alternativ, ca personaj actant în reperele de particularitate identitară a fiecăreia dintre ele, în roluri ce angajează vizualizarea unor aspirații emoționale, lăuntrice, ca actor și autori în partituri scrise cu șoapte de imaginar.
Secvența de reprezentare s-a desfășurat într-un dans sălbatic al punerii în fapt al actării acestor roluri – întru real și întru imaginar, un dans fascinant, cînd solitar, cînd de grup restrîns, în care fiecare adolescentă a fost actor, regizor, critic și spectator, într-un spectacol , la rîndul său modelat și regizat de Crina Prida intr-un concept de meta-narațiune vizuală, asumată ca facere și desfacere de lumi."
Prof. univ. dr. Dorel Găină – Universitatea de Arte si Design Cluj-Napoca
SMENAJ
SMENAJ - Expozitie de fotografie de grup
21 de fotografii realizate cu aparat Smena si film FOMAPAN.
Un eveniment "Proiect Hol".
Expun:
Dorel Gaina
Voicu Bojan
Lehel Makara
Istvan Feleki
Preda Ailincai
Crina Prida
Cipriani
Bonus - lansare de carte:
Dorel Gaina
Voicu Bojan
Lehel Makara
Istvan Feleki
Preda Ailincai
Crina Prida
Cipriani
Bonus - lansare de carte:
Brooks JENSEN - DESPRE FOTOGRAFIE, CU DRAGOSTE - reflecţii personale asupra imaginii, creativităţii şi artei în general
Când am citit acum câţiva ani această carte, am avut senzaţia unei iluminări interioare. Am înţeles pentru prima oară că fotografia nu este tocmai ceea ce credeam eu. Am simţit brusc nevoia unei schimbări radicale de macaz relativ la imaginile mele. După zeci de ani de experienţă, Brooks Jensen nu se rezumă la a prezenta simple eseuri disparate pe tema fotografiei, ci cartea lui este unitară. Vorbeşte despre viziunea, limitele creativităţii şi confuzia cu care se confruntă orice om care creează ceva din nimic, gratuit şi aparent fără vreun scop precis, pentru pura bucurie de a celebra faptul de a vedea lumea. Iată ce spune autorul:
„Nu prea a mai rămas nimic nou sub soare, e drept. Tehnologiile sunt ele noi, dar condiţia umană fundamentală este neschimbată de mii de ani. Cam aceleaşi pasiuni ne guvernează şi pe noi ca pe primul om. Cam cu aceleaşi întrebări ne frământăm şi noi ca şi strămoşii noştri din vremuri imemoriale. Aceasta este şi a fost mereu sursa artei cu A mare: Cine sunt? Unde mă aflu? De ce?”
Editor al prestigioasei reviste americane de fotografie LensWork, Brooks Jensen pune la bătaie în aceste pagini o experienţă semnificativă. Cartea lui este aproape un ghid practic pentru toţi cei care vor să treacă la un alt nivel de înţelegere al imaginilor care ne împresoară în exces, de peste tot. E o carte terapeutică, necesară, iar pe alocuri un duş rece care te obligă să te repoziţionezi. Doar dacă vrei să iei fotografia în serios.
Voicu Bojan, editor Colecţia Diafragma9
Brooks Jensen şi Maureen Gallagher au fondat în 1992 Revista LensWork. În stil clasic american, au pornit totul într‑un garaj, iar joaca lor continuă şi azi. Declaraţia lor editorială este la fel de valabilă şi astăzi: „Punctul focal al revistei noastre îl reprezintă ideile mai degrabă decât imaginile în sine, imaginaţia mai degrabă decât imitaţia, precum şi înţelegerea limitelor fotografiei dincolo de simplul meşteşug”.
LensWork e recunoscută azi pentru încăpăţânarea de a aduce înaintea publicului proiecte fotografice unitare, eseuri şi interviuri, dar mai ales pentru calitatea ireproşabilă a reproducerii fotografiilor. Timp de cinci ani consecutiv a luat premiul Benjamin Franklin pentru cea mai bine tipărită revistă alb negru din lume.
Detalii pe www.lenswork.com şi www.brooksjensenarts.com
Există azi peste tot cărţi, manuale şi workshop-uri care te învaţă cum să fotografiezi. Internetul e plin de surse din care poţi pricepe ce rol au butoanele unui aparat foto, cum să foloseşti diafragma şi care este efectul ei asupra profunzimii de câmp. Toate acestea creează iluzia că în fotografie cheia este una de natură tehnică. Accentul se pune pe „cu ce?” şi pe „cum?”.
Cărţile foto din Colecţia Diafragma9 sunt puţin altfel, fiindcă ele mută acest accent pe „de ce?” şi „încotro?”, discută despre misterul creativităţii, despre pasiune, implicare şi viziune personală. Sunt cărţi care te pot ajuta să ajungi la un nivel superior de înţelegere a fotografiei şi a imaginii în general. Te pot ajuta să deschizi mai bine ochii.
Simbata, 21 mai 2011, orele 16.30
Expozitie - Exhibition
Pinup-kothéque
Trăim într-o societate în care corpul femeii este omniprezent, în majoritatea clipurilor și imaginilor publicitare; estetica feminină este folosită ca mijloc de comercializare a produselor de tot felul. Femeia “pinup” a trecut de la stadiul de obiect manipulat la cel de obiect manipulator. În fapt, feminitatea lumii cibernetice/virtuale, nu mai este aceeași cu cea a anilor ‘50. Abordarea postmodernă a femeii se întinde dincolo de simpla polarizare a sexelor: vorbim acum despre e-feminitate care se suprapune pe alocuri morfologiei androgine, lăsînd loc unei duble personalități - o latură sexy, cea a imaginii exterioare, avatarul, destinat lumii virtuale, căruia i se contrapune prezența reală a femeii active, eliberată de o frumusețe artificială, devenită inutilă.
Proiectul nostru încearcă să ilustreze această dualitate, între e-înfățișarea “glamour”, vizibilă online, și fața “ascunsă”, dar reală, a femeii moderne, prin intermediul unei serii de “dialoguri” vizuale (fotografice). Folosindu-ne de clișee împrumutate din cultura pop, apelînd la anacronisme și umor pseudo-intelectual, proiectul se dorește o privire histrionică, pe alocuri burlescă, asupra feminismului, oscilînd între lumea artei și cea a spectacolului vieții cotidiene.
Pinup-kothéque
Nous vivons une époque où le corps de la femme est omniprésent, des clips vidéo aux 4 par 3 publicitaires, où la beauté incarne de la femme est utilisée comme support de vente de produits en tous genres. La pin-up est passée du stade d'objet manipulé à un statut d'objet manipulateur.
Mais la féminité du cybermonde n'est plus celle des années 50, la vision post-moderne de la femme va au delà d'une vision polarisée des sexes: c'est l'e-feminité, qui peut s'appuyer sur l'androgynie des corps, laissant imaginer une double personnalité, une face sexy, celle de l'image, celle du cybermonde, celle de l'avatar, et une autre face de femme active, dépourvue d'une beauté devenue inutile.
Notre projet tentera d'illustrer cette dualité, entre la e-face visible et la face cachée, au travers d'une dizaine de « dialogues visuels (photographiques) « . En s'appuyant sur des clichés empruntés à la pop culture, utilisant l'anachronisme et l'humour pseudo intellectuel, notre projet sera un clin d'œil joyeux, voire burlesque, au féminisme, navigant entre le monde de l'art et celui des spectacles
Crina Prida – Cluj, Roumanie
Jean-Daniel Beley - Lyon, France
Trăim într-o societate în care corpul femeii este omniprezent, în majoritatea clipurilor și imaginilor publicitare; estetica feminină este folosită ca mijloc de comercializare a produselor de tot felul. Femeia “pinup” a trecut de la stadiul de obiect manipulat la cel de obiect manipulator. În fapt, feminitatea lumii cibernetice/virtuale, nu mai este aceeași cu cea a anilor ‘50. Abordarea postmodernă a femeii se întinde dincolo de simpla polarizare a sexelor: vorbim acum despre e-feminitate care se suprapune pe alocuri morfologiei androgine, lăsînd loc unei duble personalități - o latură sexy, cea a imaginii exterioare, avatarul, destinat lumii virtuale, căruia i se contrapune prezența reală a femeii active, eliberată de o frumusețe artificială, devenită inutilă.
Proiectul nostru încearcă să ilustreze această dualitate, între e-înfățișarea “glamour”, vizibilă online, și fața “ascunsă”, dar reală, a femeii moderne, prin intermediul unei serii de “dialoguri” vizuale (fotografice). Folosindu-ne de clișee împrumutate din cultura pop, apelînd la anacronisme și umor pseudo-intelectual, proiectul se dorește o privire histrionică, pe alocuri burlescă, asupra feminismului, oscilînd între lumea artei și cea a spectacolului vieții cotidiene.
Pinup-kothéque
Nous vivons une époque où le corps de la femme est omniprésent, des clips vidéo aux 4 par 3 publicitaires, où la beauté incarne de la femme est utilisée comme support de vente de produits en tous genres. La pin-up est passée du stade d'objet manipulé à un statut d'objet manipulateur.
Mais la féminité du cybermonde n'est plus celle des années 50, la vision post-moderne de la femme va au delà d'une vision polarisée des sexes: c'est l'e-feminité, qui peut s'appuyer sur l'androgynie des corps, laissant imaginer une double personnalité, une face sexy, celle de l'image, celle du cybermonde, celle de l'avatar, et une autre face de femme active, dépourvue d'une beauté devenue inutile.
Notre projet tentera d'illustrer cette dualité, entre la e-face visible et la face cachée, au travers d'une dizaine de « dialogues visuels (photographiques) « . En s'appuyant sur des clichés empruntés à la pop culture, utilisant l'anachronisme et l'humour pseudo intellectuel, notre projet sera un clin d'œil joyeux, voire burlesque, au féminisme, navigant entre le monde de l'art et celui des spectacles
Crina Prida – Cluj, Roumanie
Jean-Daniel Beley - Lyon, France
Vernisajul - 5 aprilie 2011, orele 18, Insomnia Cafe Cluj-Napoca (str. Universității 2)
Prezintă - Ramona Novicov, Dorel Găină
Subscribe to:
Posts (Atom)