Irma Grese
„Irma Grese: Un înger al morţii” (Jo Davidsmeyer) este o dramă bazată pe procesul şi execuţia unui ofiţer SS. Grese a devenit gardian în lagărul de concentrare la 16 ani şi a fost executată la vârsta de 21 de ani pentru crime de război. O femeie foarte frumoasă, pe care presa internaţională a numit-o „Îngerul blond de la Auschwitz”; un copil care dincolo de inocenţa vârstei ascunde senzualitatea răului.
O poveste care dincolo de rădăcinile istorice, îşi găseşte cu uşurinţă loc în contemporaneitate prin valorile umane pe care le pune în discuţie, prin războiul dus între responsabilitatea personală şi vina universală.
O poveste care dincolo de rădăcinile istorice, îşi găseşte cu uşurinţă loc în contemporaneitate prin valorile umane pe care le pune în discuţie, prin războiul dus între responsabilitatea personală şi vina universală.
Altfel Făcută
tu eşti altfel făcută decât mine. tu mă înspăimânţi.
tu eşti un monstru. mi-e frică de tine.
ai lucruri pe care eu nu le am. ai sâni, de pildă,
ai tupeu.
ai o grămadă de rochii, ai rude cu grade universitare.
şi, doamne cum îţi picură părul până pe şale
ca un camion fructexport, fantomatic şi moale
care ar trece pe dorobanţi.
şi ai şolduri, şi ai pandalii, ai amanţi...
inconştientul tău trebuie să fie aşa uriaş
încât ar putea să reducă el singur diferenţa dintre sat şi oraş
să pună capăt valului de violenţă şi pornografie
cu doar un gest, sau o alifie.
nu, dacă tu ai fi un film documentar despre valenţele elementelor chimice
iar eu o tablă pe-un acoperiş de siloz
tot n-am fi fost aşa de străini
în realitatea cu atheneuri, caberneturi, maşini.[...]
tu eşti un monstru. mi-e frică de tine.
ai lucruri pe care eu nu le am. ai sâni, de pildă,
ai tupeu.
ai o grămadă de rochii, ai rude cu grade universitare.
şi, doamne cum îţi picură părul până pe şale
ca un camion fructexport, fantomatic şi moale
care ar trece pe dorobanţi.
şi ai şolduri, şi ai pandalii, ai amanţi...
inconştientul tău trebuie să fie aşa uriaş
încât ar putea să reducă el singur diferenţa dintre sat şi oraş
să pună capăt valului de violenţă şi pornografie
cu doar un gest, sau o alifie.
nu, dacă tu ai fi un film documentar despre valenţele elementelor chimice
iar eu o tablă pe-un acoperiş de siloz
tot n-am fi fost aşa de străini
în realitatea cu atheneuri, caberneturi, maşini.[...]
(Mircea Cărtărescu)
Bus Stop
Lights are burning
In quiet rooms
Where lives go on
Resembling ours.
The quiet lives
That follow us—
These lives we lead
But do not own—
Stand in the rain
So quietly
When we are gone,
So quietly . . .
And the last bus
Comes letting dark
Umbrellas out—
Black flowers, black flowers.
And lives go on.
And lives go on
Like sudden lights
At street corners
Or like the lights
In quiet rooms
Left on for hours,
Burning, burning.
(Donald Justice)
In quiet rooms
Where lives go on
Resembling ours.
The quiet lives
That follow us—
These lives we lead
But do not own—
Stand in the rain
So quietly
When we are gone,
So quietly . . .
And the last bus
Comes letting dark
Umbrellas out—
Black flowers, black flowers.
And lives go on.
And lives go on
Like sudden lights
At street corners
Or like the lights
In quiet rooms
Left on for hours,
Burning, burning.
(Donald Justice)
a collaboration with Julien Marie
Subscribe to:
Posts (Atom)