In zona culturii postmoderne zidul servește ca simbol deopotrivă al limitării prin cenzură sau ingerință politică - “zidul Berlinului” sau zidul tulburător din albumul omonim al trupei Pink Floyd, dar și al integrării umane nediferențiate globale, pînă la pierderea identității - “zidul” rețelei de socializare Facebook.
Memoria zidurilor unui oraș, a clădirilor care au supraviețuit unor generații se constituie în pretexte pentru meditație si interpretare vizuală. Oriunde ne-am afla, fiecare zid, fie el istoric și important sau dimpotrivă, acoperit de banalitate, ne poate dezvălui fragmente din tainele orașului; umbrele și memoria întîmplărilor trecute lasă semne stranii pe suprafața zidurilor, învăluind orașul într-o rețea de “amprente” încifrate ca un palimpsest urban.
Între susținere și încarcerare, de la prejudecată la (auto)cenzură, în esență zidul funcționează ca limită între înăuntru și înafară, între vizibil și impenetrabil - livrînd imaginației ocazia de a interpreta aceste semne și a descifra limbajele încriptate în structura sa reală sau metaforică.
Propunerea colectivului de artisti implicati in acest proiect este de a re-desena ‘harta’ emotionala a orasului, recurgind la mijloace mai mult sau mai putin conventionale de dialog vizual, si oferind, in ultimă instanță - o meta-narațiune susținută de propriile anxietăți, parabole și interacțiuni cu spațiul urban.
Vernisaj - 8 aprilie 2011, orele 20, L'Atelier Cafe
Un proiect coordonat de Andor Komives si Crina Prida
No comments:
Post a Comment